În jurul Greciei, cu catamaranul

Îmi place să călătoresc! De obicei sunt prima care spune ”HAI” când vine vorba de plecat (sau cum s-ar zice în Moldova: ”am așa un dor de ducă..”).

Anul acesta în care Coviduț și-a pus amprenta, îmi luasem gândul de la orice vacanță, mai ales în străinătate. Cu toate acestea, ”dorul de ducă” și-a făcut apariția, și nu neaparat în ograda mea, ci la gașca mea de prieteni. Astfel, ei au venit cu soluția pentru păstrarea distanței sociale și în același timp să fie distracție: o excursie cu CATAMARANUL în Grecia- Mykonos mai exact.

Ei bine, pentru cineva ca mine care preferă să fie cu picioarele pe pământ (și la propriu și la figurat) propunerea a fost primită cu foarte mult scepticism. Așadar, sub sloganul #paranoiastrikesagain au început să apară tot felul de gânduri de la: dacă o să avem rău de mare, dacă se răstoarna catamaranul, dacă..dacă și iar dacă. Nu mai punem la socoteală că am fost nevoiți să ne facem testul pentru Covid- test care este foarte neplăcut de efectuat- și am așteptat cu sufletul la gură rezultatul să nu care cumva să fie cineva din grup pozitiv.

Dar odată ajunși în Grecia (Wizz Air are cursă direct București- Mykonos), toate gândurile negative au dispărut și au fost înlocuite cu ”uite câte locuri mișto avem de vizitat”.

În plus, vremea a ținut cu noi, așa că am navigat în fiecare zi către alte locații.

Dacă îl vedeți pe Petros, să-I spuneți că l-am căutat!

Prima zi am petrecut-o în Mykonos. Printre locurile alea instagramabile cu flori și strădute cool, și taverne pe malul mării unde am mâncat extraordinar de bine, pe To Do list-ul nostru (al fetelor mai exact, că băieții săracii erau efectiv ”târâți” după noi) se afla și poza cu Pelicanul Petros.

În continuare, ca orice turist care se respect, am făcut un mic research înainte de a ajunge pe fiecare insula și ne-am documentat cu locurile cele mai bune unde se poate mânca (Thank You Tripadvisor). Am căutat și cele mai fashion locații pentru poze (să umplem feed-ul instagramului și să fie invidioși toți prietenii).

Mascota Mykonos-ului era acest Pelican numit Petros, pe care l-am căutat în locurile unde ipotetic ar fi trebuit să se plimbe. N-am avut noroc, desi am întrebat pe la terase și pe oricine nu s-a părut că ne-ar putea furniza informații despre pelican.

Așadar, dacă îl vedeți pe Petros, să-I spuneți că l-am căutat! Și data viitoare (dacă mai ajungem în Mykonos vreodată) să își dea un Check-In să mergem și noi pe unde își face plimbarea dânsul.

Pe lângă Mykonos sunt multe insule frumoase care merită vizitate. Noi am mers în Paros, Antiparos și Syros, cu mici opriri pentru bălăceală pe insulele ”din drum” și totul a fost de vis. Fiind extrasezon, unele insulele erau pustii, și ne-am simțit ca niște naufragiați. Partea bună a fost că ne-am putut plimba (și face poze) oriunde ne-am dorit.

În concluzie, plimbarea cu catamaranul a fost excepțională. Cu Skipper-ul ne-am împrietenit imediat, și pentru că avea un nume prea grecesc, am decis să îl botezăm mai românește. Astfel Tanasis a devenit Tănase și a învățat cele mai folosite cuvinte românești: Cubița și Ginuța (aka Cuba Libre și Gin Tonic).

Așteptăm cu nerăbdare vacanța viitoare pentru că ne place cu catamaranul și mai mergem!